Fereastra spre sens

Timp de citire: 3 minute

Uneori vindecarea nu vine din cărți de psihologie, ci din gesturile oamenilor care ne iubesc necondiționat.

Atenție și prezență

Se apropie cu pași repezi Crăciunul, iar pregătirile sunt în toi punând pe fugă toate gospodinele. Trebuie să recunosc că nu am talent la gătit și mi-e greu să spun, dar ăsta e adevărul: în fiecare an de Crăciun tot mama gătește. N-am avut niciodată răbdare să stau lângă ea să văd cum decurg pregătirile în bucătărie, dar anul ăsta m-am hotărât să fiu mai atentă.

Prin urmare, m-am gândit să o asist atunci când face cozonacul, eu fiind o împătimită a prăjiturilor. Nu știu cum se face, dar tot ce gătește ea are gust, savoare și consistență. Când mama intră în bucătărie își alege cu atenție ingredientele și lucrează cu multă răbdare pentru ca mâncarea să nu fie numai pentru stomac, dar și pentru suflet.

A găti cu dragoste

Așadar, intru în bucătărie, mă așez pe scaun și îi spun:

• Mamă, anul ăsta vreau să fiu atentă cum prepari cozonacul pentru că e așa de bun încât sunt curioasă ce ingrediente pui ca să iese atât de gustos.
• În rețeta pe care o am eu, spune mama, scrie că trebuie să pui: făină, zahăr, ouă, un praf de sare, cacao, nucă, ulei, drojdie, zahăr vanilat, esență de rom și de vanilie.
• Nu par niște ingrediente ieșite din comun, remarc eu. Am mai mâncat cozonac, dar totuși, cozonacul pe care îl faci tu are un gust aparte pe care nu l-am mai întâlnit.
• Are un gust deosebit, pentru că eu mai adaug câte ceva pe lângă ingrediente, ceva ce alte gospodine nu au.
• Ce adaugi, mamă? Întreb eu curioasă.
• Ei bine, spune mama, odată cu făina adaug dorința de a ține familia unită. Laptele îl combin cu blândețe și grijă. Zahărul reprezintă tandrețea și răsfățul, iar cu uleiul adaug multă răbdare. Când pun ouăle mă gândesc la legătura strânsă dintre mine și voi. Cu sarea dau sens și scot în evidență dulceața vieții. Drojdia o pun cu entuziasm pentru ca aluatul să crească și, în același timp, și bucuria voastră. Cu nuca vă hrănesc creierul și vă susțin să ajungeți la maturitate. Când pun cacao mă gândesc cu seriozitate că aroma pe care o va da gustului vă va face să vă amintiți de mine mereu. Ca să vă amintiți de copilărie, pun zahăr vanilat. Și când pun esența de rom, îmi doresc să vă întăresc caracterul.
• A mai rămas esența de vanilie, mamă. Ea ce rol are?
• Esența de vanilie o vei pune tu, îmi răspunde mama. Ea este ”balsamul” pe care îl pui tu peste grijile mele atunci când ești bine.
• Știi ce mă gândesc, mamă? Se apropie Crăciunul… Oare Fecioara Maria cu ce l-a hrănit pe Isus?
• Mie îmi place să cred că l-a hrănit numai cu pâine caldă. Pâinea caldă e simplă, hrănește și întărește trupul, iar dacă o strângi la piept te încălzește până în adâncul sufletului.
• Și pâinea ce reprezintă, mamă?
• Iubirea, îmi spune ea, privindu-mă cu tandrețe.

Voi cum pregătiți mâncarea pentru cei dragi?