Fereastra spre sens

Timp de citire: 2 minute

Astăzi creștinii catolici sărbătoresc Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif. Preoții poartă alb (sau alb-auriu), culoare care se poartă la Paști și la Crăciun și care simbolizează triumful vieții asupra morții și al luminii asupra întunericului.

În Sfânta Familie nu a fost numai pace, seninătate și bucurie. Astăzi Evanghelia înfățișează fuga în Egipt. Pentru a salva Copilul de mânia lui Irod, Iosif și Maria se aventurează pe un drum plin de pericole. La vremea respectivă nu existau străzi, autostrăzi, mașini, avioane. Drumurile însemnau risc: în fața hoților, criminalilor, animalelor sălbatice, capriciilor vremii. Este foarte interesant de văzut cum Dumnezeu alege să se nască și să trăiască în însăși inima slăbiciunii și a răutății noastre. Oare nu putea să trimită o armată de îngeri ca să-l ducă pe Isus în Egipt?

Se pare că Dumnezeu are niște căi cam ciudate. Îi place să lucreze în ascuns, dincolo de aparențe spre deosebire de noi, oamenii, care judecăm în cea mai mare parte a timpului tocmai după aceste aparențe. Pentru că e mai ușor, pentru că e mai la îndemână, pentru că nu avem răbdare.

Dintotdeauna am fost ”oaia” neagră a familiei. Fie am rătăcit și nu mi-am găsit locul pe nicăieri, fie m-au lovit tot felul de boli și i-am pus la încercare din toate punctele de vedere. În mare parte a timpului m-am simțit neînțeleasă și am luat distanță. Însă cum lui Dumnezeu îi place să lucreze dincolo de aparențe, a făcut în așa fel încât să vedem dincolo de măști. Uneori, cel care rătăcește cel mai mult este cel care apreciază cel mai profund drumul spre casă.

Am descoperit în timp și prin Harul lui Dumnezeu că familia mea a fost pentru mine și Isus și Maria și Iosif. De ce spun asta? A fost Isus pentru că mi-a salvat viața ca eu să învăț în timp să o apreciez. A fost Maria pentru că mi-a oferit căldură. Și a fost Iosif pentru că mi-a protejat fragilitatea.

Singur, nimeni nu e perfect. Și ei au greșit. Dezamăgirile au fost reciproce, dar cum Dumnezeu lucrează pe ascuns, ne-a dat curajul să privim unul în sufletul celuilalt și, în același timp, a vrut să ne testeze capacitatea de a ierta.

Astăzi catolicii sărbătoresc Sfânta Familie pentru că Isus a făcut din familia lui și familia noastră. Fără îndrumarea lor n-am fi putut să ne privim în suflet cu sinceritate, să ne cunoaștem limitele și să ne raportăm la o realitate mai înaltă fără de care viața e atât de seacă și prizonieră a aparențelor.

”Îmbrăcați-vă cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și răbdare…

Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos la care ați fost chemați să fiți un singur trup, și fiți recunoscători! Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin!”

Matei 2,13-15.19-23

Paul către Coloseni 3,12-21