Read this article in English here.
Timp de citire: 7 minute
Tragedia femeilor
Tragedia din mai 2025 cu femeia ucisă pe stradă de un bărbat gelos și dezechilibrat a pus degetul pe rană și a scos la suprafață toate frustrările din trecut și prezent, toate nedreptățile comise de bărbați care și-au tratat partenerele de viață cu violență pe toate planurile: fizică, emoțională, psihologică.
Prea mult timp femeia a fost privită în România ca fiind bună doar să stea la cratiță și să crească copii fără să aibă dreptul sau capacitatea de a gândi, de a se implica și a lua decizii în domenii importante ale vieții. Prin urmare, revolta multor femei este justificată. Unele femei care au participat la manifestațiile de curând spun că nu vor răzbunare, vor dreptate. E firesc și uman ca femeile să își dorească egalitate de șanse cu bărbații în toate domeniile vieții.
Patriarhatul a generat multă nedreptate în toate societățile. Unii bărbați au înțeles că dacă mamele lor sunt abuzate așa trebuie să facă și ei. Ideile astea s-au transmis din generație în generație. Viețile multor femei care au murit suferind în tăcere nu mai pot fi recuperate.
De la patriarhat la matriarhat
De curând am citit un articol scris de un observator atent, episcopul Robert Barron, care remarca faptul că în Occident, în special în America, a apărut un alt pericol. În lumea cinematografiei, în literatură, în afaceri și alte domenii ale vieții femeia este prezentată ca eroina care salvează lumea, iar bărbații ca niște oameni decadenți care sunt doar un obstacol în calea lor de a obține independența și influența în societate. Multe dintre ele obțin independența financiară și influență în multe domenii, dar astea vin cu un preț: își pierd orice urmă de umanitate și sunt conduse doar de o ambiție oarbă. De la dominația patriarhatului la dominația matriarhatului. Bărbații care le-au ținut sclave atâta timp trebuie să plătească și să treacă pe planul doi. Ura atrage ură.
E nevoie de schimbări legislative în România care să restabilească demnitatea femeii. Însă e nevoie și de oameni care să se detașeze de problemă, oameni cu multă răbdare și putere de muncă, care cu ajutorul luminii rațiunii și cu compasiune, fără patimă, să găsească niște soluții echilibrate. În România divizată de astăzi e posibil ca aceste schimbări să dureze. Am admirat însă implicarea multor oameni din societate care pot aduce schimbări în bine mai repede decât pot să facă oamenii cu putere de decizie la nivel înalt. La manifestațiile de curând, o tânără avea o pancartă: ”Voi fi vocea femeilor tăcute”.
Demnitatea femeii restaurată prin Fecioara Maria
Deși pare depășit și ridicol, creștinismul poate oferi un răspuns la problema asta. De ce l-a creat Dumnezeu mai întâi pe Adam și nu pe Eva nu știm, ce știm însă este că mult timp înainte de mișcările de eliberare a femeilor, acum 2000 de ani, Dumnezeu a restabilit demnitatea femeii prin Fecioara Maria.
Ateii privesc cu dispreț și batjocură ideea că o fecioară a putut da naștere unui copil. Mulți creștini o venerează cu umilință falsă și văd în ea o femeie blândă, bună, plină de iubire. Și într-adevăr este. Dar apelează la ea doar din dorința egoistă de a-i scăpa de problemele lor și nu conștientizează privirea ageră a Mariei care poate privi până în adâncul sufletului unde este rădăcina răului care îi condamnă la nefericire.
Isus a fost bărbat, însă fără cooperarea Mariei, Isus n-ar fi intrat în lume. Maria a fost crescută în templu și deși a fost foarte tânără a înțeles repede că dacă Dumnezeu îți cere să te supui voii lui nu o face pentru că este un dictator misogin care vrea să-ți suprime libertatea și identitatea, ci o face pentru că vrea să te ridice la o realitate mult mai înaltă.
Faptul că Maria a părăsit rareori casa ei săracă din Nazaret îi determină pe unii să o privească doar ca pe o casnică, o femeie care stă cu o privire tâmpă ațintită spre cer, desprinsă de realitate, credulă și naivă. Chiar mulți bărbați creștini remarcabili au desconsiderat-o sau nu i-au acordat importanța cuvenită.
În același timp, au apărut însă alții care au luptat să-i restaureze demnitatea în lumea creștină. Spre exemplu, i s-a atribuit titlul de Arca Legământului. Arca Legământului la vechii evrei era suportul pe care erau purtate tablele legii primite de la Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut faptul ca legile să rămână înscrise în piatră, ci a vrut să le scrie în inimile oamenilor, nu doar să le citească, ci să le trăiască. Și a făcut asta prin Isus care a fost Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, iar Isus a fost adus în lume prin Maria.
Lupta Mariei cu răul din noi
Dacă Isus s-a băgat în mocirla lumii sub toate aspectele, Maria n-a stat pasivă în casa ei mică din Nazaret. Să nu uităm că a fost om, cu toate astea, ea s-a băgat în mocirla iadului și a luptat cu forțele nevăzute pentru că se știe că, cu cât creștinii sau sfinții ajung pe trepte spirituale înalte, cu atât ispitele sunt mai mari.
Printre ultimele cuvinte rostite de Isus pe cruce au fost și cele adresate Sfântului Ioan căruia i-a spus: ”Fiule, iată mama ta. Femeie, iată fiul tău”, iar în felul ăsta ne-a dăruit-o tuturor ca mamă. Avem o mamă după trup, dar avem și o mamă spirituală care prin înțelepciunea ei ne poate conduce la adevărata viață.
Așa că dacă stăm în fața icoanei sau statuii ei și plângem cu lacrimi de crocodil fără să urmăm exemplul ei de înțelepciune și luptă neîncetată împotriva răului, n-am obținut nimic.
Eliberați calea către Dumnezeu!
Isus a îndemnat la pace și reconciliere pe toate căile. A vindecat bolnavi incurabili, a iertat cei mai jalnici păcătoși: vameși, desfrânați, pe tâlharul care i-a ținut companie pe cruce. L-a iertat și pe Pilat. El nu a luptat cu dominația romană care ținea în sclavie evreii la vremea respectivă.
Însă când a intrat în Templul din Ierusalim și a văzut orbirea oamenilor legii, mânia divină s-a dezlănțuit. Dacă din gura lui a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu plin de iubire, tot din gura lui au ieșit cuvintele adresate celor care blochează accesul oamenilor către Dumnezeu, care le distruge speranța și încrederea. I-a făcut ”morminte pline de putreziciune, vopsite frumos pe dinafară”, ”șerpi”, iar ultimele cuvinte pe care le-a adresat lor au fost: ”Nu mă veți mai vedea, până când nu veți spune: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”. Toți suntem corupți de păcat, iar cuvintele lui Isus ar trebui să ne dea de gândit.
Conectarea la sursa înțelepciunii și a iubirii
În ce privește demnitatea femeii, Isus nu s-a împiedicat de prejudecăți. Femeii samarinence i-a pus adevărul în față după care i-a oferit ”apa vie” din care bei și nu mai însetezi niciodată. Mariei Magdalena i-a iertat un trecut greu și a fost prima căreia i-a apărut după Înviere.
Urmând învățăturile lui Isus, Adevărul întrupat, și pilda Mariei în acest război dintre sexe nu putem să ne situăm pe o poziție de părtinire. În înțelepciunea ei, Maria l-a acceptat pe Iosif ca protector și partener de drum, iar Iosif a dat dovadă de fidelitate și curaj în a-și apăra și ocroti familia. Secretul înțelepciunii lor este că amândoi l-au pus pe Dumnezeu drept centrul vieții lor. Contectându-ne la sursa înțelepciunii și a iubirii, ni se deschid noi orizonturi în care putem vedea că atât femeia, cât și bărbatul au dreptul de a fi respectați cu demnitate.
Lasă un comentariu